vineri, 3 decembrie 2010


...astazi tacerea e ca un zid mult prea impozant in fata unei inimi calde ce vrea sa-ti ofere...iubire si siguranta. In noaptea asta, stropii de ploie sunt mult prea reci, iar aerul acesta pe care il respir prea arzator. Azi bratele mele simt nevoia sa-ti cuprinda trupul, iar eu te doresc cu toata fiinta mea.... Iti simt absenta in orice suspin, si blestem distanta pentru fiecare clipa pe care o petrec departe de tine.
Cand eram mica obisnuiam sa visez lucruri ce aveau sa mi se intample a doua zi....fara nici un efort din partea mea.
Azi visez cu ochii deschisi, iar dorintele par sa prinda contur din ce in ce mai greu.
Dar am rabdare, iti promit....si o sa coloram impreuna visele, cu cele mai frumoase culori.