ce fac acum??

....repet , conjug si invat verbul "a iubi" in toate chipurile ! ...la trecut , la prezent, la viitor..la conditional optativ...

scrisoare catre prietenie...

In dimineața asta o prietena m-a rugat sa scriu pe blog...dar nu orice...ci sa scriu depre ea. Sincer vorbind sunt intr-o mare pana de idei (și o sa dau vina pe vreme pentru asta) , dar dorintele pritenilor sunt odine pentru mine.
E destul de dificil sa vorbesti despre persoane dragi sufletului tau pentru ca mereu ai tendinta de a deforma realitatea. Am sa incerc sa fiu obiectiva totusi....
Avem in fata imaginea unei fete cu o frumusete naturala venita parca din suflet. O privire patrunzatoare, ochi verzi minunati si buze senzuale.... Un zambet ce ar putea colora si cea mai gri zi din viata ta, si o prezenta ce iti umple sufetul de bucurie fara prea multe eforturi. Asa e EA.
Singura ei problema este ca a ascuns atat de bine feminitatea inca acum ii e greu sa o scoata la iveala. (dar pentru asta ma ai pe mine ;)
Tot ce trebuie sa stii, draga mea, e ca primavara incepe cu tine! Stiu ca esti constienta ca fiecare femeie isi poate exprima frumusetea sufletul ei in felul ei specific-prin dans, prin muzica, prin poezie, prin gesturi armonioase... trebuie sa arati toturor cat de bine stapanesti aceasta "arta"...pentru ca este intr-adevar o arta- arta de a fi femeie!
Nu renunta niciodata la nimic...oricat de imposibil ti se pare, prin perseverenta o sa ajungi la un rezultat multumitor. Nu astepta niciodata nimic de la oameni, pentru ca numai asa o sa ai parte de surprize placute. Stiu ca am mai discutat despre asta dar o sa detaliez putin. In momentul in care ai anumite asteptari de la o persoana, aceasta te poate dezamagi foarte usor , pentru ca noi avem tendinta de a iubi un om asa cum vrem noi sa fie, nu cum e de fapt...si plangem apoi pe marginea iluziilor pierdute. Asa ca mai bine...fara asteptari. In felul asta te surpinde placut orice gest dragut, orice vorba spusa cand trebuie, orice zambet venit la momentul oportun. Zilele trecute imi zicea un prieten ca atunci cand nu astepti nimic de la un baiat, este foarte mare probabilitatea sa te indragostesti de el. Tind sa cred ca are dreptate si te incurajez sa faci asta. A refuza sa iubesti este un gest de lasitate. Ai o singura viata....o singura data in viata ai 20 de ani.... iar dragostea este sentimentul care iti da putere, curaj, dorinta...
Uita-te mereu in oglinda cu admiratie....si ai mereu incredere in fortele tale....si ce e cel mai important : doreste-ti de la viata cat mai mult si tot ce e mai bun!
Imi vin acum in minte niste vorbe copilaresti care imi pare esentiale atunci cand mai primesti si palme de la viata...."o fata desteapta saruta , dar nu iubeste .... asculta , dar nu crede ....si pleaca inainte de a fi dezamagita" Cat adevar, nu!!??
Sunt multe lucruri pe care vreau sa ti le zic...dar raman intre noi! Mai citeste si postit-urile pe care ti le-am lipit in seara aia! NU! Nu tre sa le citesti, aplica-le!
In incheiere....nu stiu ce ai vrut sa scriu despre tine si nu e nici soare afara care sa-mi incarce "bateriile inspiratiei".....asa ca ai grija de tine...FEMEIE! :))
PS: “Sa stii ca esti femeie, sa te bucuri de asta, sa ii lasi si pe altii sa imparta cu tine aceasta cunoastere, aceasta bucurie, n-are nici o legatura cu insusirile sexuale evidente. O femeie care simte ca are farmec, il va avea si in realitate.” (Claire Rayner)

pregatirea...pentru ultimul examen!

.....sunt obosita. Si fizic si psihic. Sesiunea de iarna este aproape incheiata si eu am ramas cu multe restante la somn si distractie. A trecut repede dar fost intensa, Stiu ca o sa vina vremea ca regret ceea ce acum detest, dar simt sa nu mai pot. Am o adevarata repulsie pentru tot ce inseamna cursuri sau carti....
...si totusi, ce a fost mai greu a trecut. Acum cand privesc in urma ma amuz teribil de scuzele pe care le gaseseam ca fac o mica pauza ....de pofta nebuna de mancare sau de cafelele care ma agitau extrem. Ma apuca rasul cand imi amintesc noaptea de 31-1....cand nu am dormit deloc si eram totusi asa de entuziasmata de un examen ce urma sa-l pic. Dar am fost consecventa....pana in ultima clipa am invatat....pana la 7: 20 .
Era funny sa le vad fetele colegelor mele in fiecare dimineata...Deiutza zambea mereu obosita (de la indragostela i se trage), Ramona era fie nervoasa, fie se plangea ca nu stie nimic (ca in final sa ia note mai mari ca noi)....iar eu eram.....nush...asta tre' sa zica fetele , Eu erau EU . Simt o usoara nostalgie cand povestesc lucrurile astea, pentru ca imi dau seama ca trece timpul si nu o sa mai pot retrai aceste clipe.....
Imi place sa cred ca a ramas totusi ceva in urma noastra....si daca nu in urma, macar in creierase. Gata!! ultima strigare....sa invatam la EIA..pe curand

....si daca azi plang...maine cine ma face sa zambesc?? o sa inveti singura...mereu ai fost autodidacta!

Cine a spus ca povestile sunt doar pentru copii?? GRESIT!!! Eu as zice ca povestile sunt doar pentru adulti si am sa-mi motivez raspunsul. Copii stiu oricum sa viseze...., adultii sunt cei care au nevoie de sperante si vise. Azi simt ca traiesc in reluare. Ca sunt un personaj care respira prin intermediul unei benzi de poveste fara culoare. De multe ori, banda se incurca si imi doresc pixul care sa invarta banda la loc...sa gasesc posibilitatea continuarii povestii....Uneori banda se incurca atat de tare, incat imi pare ca nimeni n-o sa mai reuseasca niciodata sa-i dea de capat.
In loc sa-mi ingustez orizontul si sa-mi simplific sufletul, am ales sa primesc tot mai multa durere, pentru ca astfel sa ajung la capat, si sa-mi gasesc linistea.Am inteles ca durerea desi ne poate dizolva, dezmembra, dezumaniza, tot ea reuseste in final sa ne aseze, prin propria lupta, in echilibrul cel adevarat. Am fost curioasa sa descopar limitele suportabilului uman , pana in momentul in care am deschis usa, am pasit si am inchis-o dupa mine…
Cand ai aparut, toate aceste trairi incerte au disparut fara nicio explicatie. Intr-o clipa am renuntat sa mai plutesc in deriva si m-am decis sa ma las purtata pe valurile unei iubiri nesigure. Nu gaseam nicio logica pentru hotararea mea din acea seara in care m-ai sarutat pentu prima oara, insa, simteam cum sufletu-mi se cufunda linistit ca intr-un bazin cu apa calduta si confuza… Cand astepti, nu-ti folosesti decat puterea de a spera…
In amalgamul de sentimeste si contraditii ma tot gandesc la ceea ce-mi place mie cu adevarat. Imi plac oamenii care gresesc, pentru ca sunt cei mai umani dintre toti, imi plac oamenii care zambesc mereu, si mai ales oamenii care ma fac sa zambesc,....imi plac culorile...multe si cat mai vii, imi plac florile galbene, imi place sa fac Taebo, sa rad cu fetele. Imi plac prietenii mei, asa cum sunt ei...buni si nebuni, imi place sa citesc desi nu am timp pentru asta....imi plac melodiile romantice, imi plac inceputurile si orice element de noutate. Imi plac oamenii puternici si ambitiosi, imi plac vanzatorii amabili, imi place natura.....ador sa ma pierd in idei si cuvinte.....imi plac omanii care imi fac pe plac...

Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti... Iarta-i, oricum ....

‘’Sa astepti oricat/ Sa astepti orice, Sa nu-ti amintesti in schimb orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.’’- Octavian Paler