Tectonica sentimentelor.....

Am citit zilele astea despre o piesa de teatru care mi-a atras atentia prin nume..."Tectonica sentimentelor". Suna asa de .....geografic si de profund incat mi-a dat si fiori aceasta piesa.

"O poveste despre dragostea care produce maree, eroziuni, seisme. Intr-un decor redus la esential, Tectonica sentimentelor ne arata ca intre alb si negru e loc si pentru rosu si ca a iubi nu este deloc usor. O piesa de Eric-Emmanuel Schmitt, intr-o montare moderna si sensibila, semnata de Nicolae Scarlat."
Sper sa va atraga si voua atentia si sa mergeti la Neatrul National la o portie de cultura! :)

....azi ma simt obosita. Fizic si psihic.....E asa greu sa ma mentin dreapta la fiecare vant....Si sunt cam multe in ultima perioada :(
Nu sunt nici pretentioasa!! Vreau multe zambete....., multe culori,......si fluturasi. Vreau sa fie oamenii mai buni, sa nu existe invidie si nici oameni tristi. Vreau solutii magice pentru toate problemele si idei geniale pentru toate proiectele....Vreau ca razele soarelui sa ma incalzesca mereu, sa ma simt mereu protejata in bratele lui....Vreau ca pupicii sa fie cat mai colorati....si muuulte flori galbene....Vreau sa adorm imediat ce inchid ochii....si vreau numai vise frumoase.......

a venit toamna....acopera-mi inima cu ceva...:)

Ma uit pe geam....o atmosfera gri imi pune stapanire pe vedere si imi acapareaza gandurile. Sunt trista. Ma uit pierduta la frunzele copacilor cum plutesc in adierea vantului...uneori usor...alteori alert. As vrea sa fiu si eu o frunza...si atunci cand ma plictisesc in monotonia copacului (arborelui ma scuzati)...sa ma las purtata pe un ritm necunoscut si in locuri necunoscte....sa visez la absolut si sa ma pierd in neant...Sa nu gandesc. Daaaa asta mi-ar placea ce-l mai mult...sa nu gandesc....vai cat mi s-ar simplifica viata! Si sa fac doar ce simt...fara sa ma gandesc la consecinte.
Urasc toamna....imi da niste stari ciudate.......

Cum a fost prima data....?!

Ei bine......senzational!!
Un moment la care nu am visat vreodata. S-a intamplat pur si simplu! M-am lasat dusa de val si fascinata de lumea lui...
Am fost trup si suflet a LUI.
Din cand in cand euforia imi era zdruncinata de atingeri neasteptate, sau de razele de lumina ce incercau sa-mi invadeze intimitatea....
Dar fost profund si intens...Mai vreau!!!!
A fost pentru prima data cand.......m-am trezit la ora 14 :)

bagaje...

Zilele trecute am facut in lucru special.
Am facut un bagaj :)
Daaaa stiu!!! Toti facem bagaje, dar eu, am facut unul special. Pentru prima data, am simtit emotia calatoriei in timp ce adunam tot ce aveam nevoie. Si am luat lucruri pe care de obicei nu le luam, sau mai mult, nici nu ma gandeam sa le iau. am fost invatata cu plecarile "la minut" caracteristice lui Danutzu, in care costumul de baie(nelipsit fie vara, fie iarna) un gel de dus si un prosop, erau mai mult decat suficient(asa cum a ajuns sa fie si prezenta mea) :)) Cu alte cuvinte uitasem sa reprezint sexul frumos...si nu radeti :))
Ei bine, de data asta am luat toate maruntisurile, si am avut grija ca fiecare lucru, aparent neinsemnat, sa fie eroul zilei.
Laura m-a invatat asta. Si m-am lasat purtata in euforia asta ca un copil caruia i se explica regulile unui joc. Astfel mi-am luat de la adidasi la rochita....pana la parfumuri si bijuterii.
acum stau singura in tren, cu trolelul langa mine, cu multe sperante bine aranjate in el...si primesc un mesaj de la Laura, care ma intreaba...daca am uitat ceva??!
Daaaa!! Am uitat ceva foarte important. Am uitat sa-i multumesc pentru lucrurile simple si totusi importante pe care le-am invatat de la ea.
Trebuie sa mai spun ca ea este persoana vinovata ca rad atunci cand sunt trista...nu stiu cum face, dar are un stil, incat nici cel mai suparat om de pe planeta nu ar putea sa nu schiteze macar un zambet.
Pupici roz...pentru Laurici....si pentru bagajul meu:))