...astazi tacerea e ca un zid mult prea impozant in fata unei inimi calde ce vrea sa-ti ofere...iubire si siguranta. In noaptea asta, stropii de ploie sunt mult prea reci, iar aerul acesta pe care il respir prea arzator. Azi bratele mele simt nevoia sa-ti cuprinda trupul, iar eu te doresc cu toata fiinta mea.... Iti simt absenta in orice suspin, si blestem distanta pentru fiecare clipa pe care o petrec departe de tine. Cand eram mica obisnuiam sa visez lucruri ce aveau sa mi se intample a doua zi....fara nici un efort din partea mea. Azi visez cu ochii deschisi, iar dorintele par sa prinda contur din ce in ce mai greu. Dar am rabdare, iti promit....si o sa coloram impreuna visele, cu cele mai frumoase culori.
Analizez cuvinte:...poveste si inceput. Inseamna mult pentru mine. Cuvantul poveste il aseman cu trecutul. Ma vad pe mine,copil visator si naiv...aud clinchetul unei sticle ce se sparge, simt un miros de visina putreda :) Intadevar, s-a spart un pahar.A cazut de pe noptiera . Nu am fost eu, Jur. Privesc neputincioasa zecile de cioburi...unele mai ascutite decat altele. Am incercat sa-l refac...dar cioburile disparusera! De fiecare daca cand se spargea ceva, mama zicea ca se sparg toate relele sau ca cioburile aduc noroc :) Candva am facut din cioburi sperante si am peticit inima cu sentimente reciclate....pana am ajuns la cuvantul inceput. Inceput inseamna mai mult decat poveste, pentru ca inceput insemna viitor. Inceput inseamna nerabdarea de a te revedea, un zambet permanent, emotii multe si cat mai colorate, ore in sir de uitat pe tavan, emotia primului sarut, imbratisari cat mai patimase. Inceput inseamna sa ma trezesc cu tine in gand, si imaginea ta sa ma insoteasca pe tot parcursul zilei. Seara adormim impreuna...sau macar cu tine in gand :) La un moment dat povestea ramane in urma si inceputul prinde contur.....asta pana cand nu devine si el poveste.....
miercuri, 18 august 2010
Trebuie sa inveti cum sa vorbesti cu mine. Vorbitul inseamna incredere. Spune-mi totul. Asteapta-te sa primesti ce dai. Incepe cu un sarut. Taci din gura....
Stiu ca pare amuzant, dar zilele trecute...intr-un apogeu de plictiseala mi-am dorit sa am o floare. Ce simplu pare!! ei bine nu!! Eu vreau sa am o floare a mea : sa fie galbena, sa aiba un parfum delicat...sa fie sensibila ca o mimoza, si mai mult decat atat, cand cineva se apropie de ea sa scoata spini :D Sa infloreasca cand ii zambesc. Si sa o cheme Alinush :)
joi, 29 iulie 2010
"Când îţi doreşti foarte tare un lucru, pur şi simplu te apuci de treabă. Nu te gândeşti cât de greu o să fie. " Lisa Vidal
Cu cat inveti mai mult, cu atat stii mai putin....Asta e concluzia la care am ajuns zilele astea. Descopar zi de zi alte fete ale lucrurilor...si raman fara cuvinte. Ce a mai fost in sufletul meu? Furie, durere, revenire la ganduri bune..... Prieteni, zambete, familie.... Apoi sperante multe, vise indraznete, priviri interzise :) Locuri noi, amintiri dragi, prieteni noi..si totusi atat de vechi. Stelute pe cer, racoarea zilelor de vara.... Cate o ploaie cu stopi mari si reci sa ma trezeasca la realitate. Trandafiri galbeni...si satisfactia pe care o am privindu-i... Planuri, vacanta, oameni noi la orizont.
Plouă. Privesc jocul haotic al picăturilor de ploaie. Vin așa puternice și pline de energie...., pana când se lovesc de geam și se scurg..una dupa alta. De cele mai multe ori sunt sensibilă la vremea mohorâtă. Azi NU! Azi sunt mai plină de viață ca niciodată. Plec la drum. Am bagaje muuuulte, pline cu speranțe și idei nebunești. Sper să le aplic cu succes. Am o pofta nebună de tine. Să mă ții in brațe și să mă săruți ușor...așa ca la început....daaaa. Sunt lipsită de imaginație, dar plină de dorința de a construi ceva pentru o eternitate. Vin încărcată cu toate resursele: vise, gânduri îndrăznețe, sclipiri in privire, zâmbet jucăuș. Sper să te poți bucura din plin de entuziasmul care mă face sa vibrez pentru tine. Sper să-ți tulbur liniștea atât de tare și plăcut, încât, de fiecare data când te gandești la mine să ți se imprime un zâmbet pe fața. Vreau să fac din stropii de ploaie raze de soare, și să ne putem bucura împreună de frumusețea și caldura lor. Azi nu mi-e teamă de nimic, și nici nu-mi amintesc de trecut! Îl las în urmă,îl arunc la un coș de gunoi, într=o gară necunoscută, sau într-un cartier răufamat, unde să nu mai ajung vreodată. Am brațele deschise...sper că vei știi să profiți de asta. Tha na na!! Here I am :)
Mi se intampla adesea sa aberez....sa ma scufund in vise atat de tare, incat sa-mi ignor existenta. Sa fac scenarii, sa reusesc sa fiu si protagonista care se cufunda intr-o suferinta teribila, SI cea care pluteste pe aripile extazului. Usor, ma indepartez intr-o maniera stranie de lucruri si persoane. Nu-mi mai aud ceasul dimineata, inca nu mi-am invatat orarul de la facultate...a venit primavara si aproape nu am observat. Am senzatia ca traiesc din secvente si exclusiv pentru continuari. Uneori lipsesc din viata mea...sau viata mea lipseste. Am inceput sa traiesc pentru activitati, scopuri si orgolii prostesti. Si m-am abandonat pe mine.... Mi-am refuzat orice gram de placere, tandrete, mi-am abandonat entuziasmul si inocenta cu care mai ieri construiam castele de fericire... Interpretez cuvinte si taceri..... Ma gandesc cum ar fi aratat lumea daca nu ar fi existat durerile, dorurile, gandurile....si asta pentru ca adesea mi se intampla sa simt unele lucruri, sa le intuiesc...dar sa nu le pot da forma! Sunt totusi om si invat. Dintr-o zi banala, dintr-o singura experienta, dintr-o simpla discutie, dintr-o confesiune, sau dintr-o durere. Toate intamplarile sunt randuri ce sunt menite sa formeze o poveste....cu intelesuri profunde si ascunse. Desi pare simplu, e mare lucru sa le poti descifra...deci fericiti cei ce resesc. Incerc sa inteleg fapte si intamplari, si am renuntat in a intelege oamenii...mi-am dat seama ca e inutil. Nu pot totusi sa trec indiferenta pe langa persoane care se complac in anumite situatii pentru ca "am ales un drum si trebuie sa-mi vad de el". Daca drumul e numai pietre si gropi, si nu-ti face placere sa mergi pe el...de ce nu cauti verdeata si flori?? De ce sa nu luptam pentru niste sentimente, dorinte, ganduri ascunse? Ne e frica de esec sau nu ne dorim suficient? Cum scapam de intrebarea ce-ar fi fost daca...?? .....Sunt incapabila sa-mi definitivez sentimentele si trairile. Tot ce stiu e ca in zile de ceata, in zilele cu frig si ploi...ma gandesc la tine...si timpul sta si el sa-si aminteasca. Dar toate visele isi au la un moment dat sfarsitul.....in afara de cele care se implinesc. Nu te gandi ca e doar o etapa, sau un episod dintr-o poveste neterminata. Cateodata e important sa-ti si termini povestile. Apreciez totusi sinceritatea! Minciuna nu are loc in ecuatia vietii mele. Totul e trecator....
marți, 2 martie 2010
Offff doamne!! E incredibil cum reusesti tu mereu sa ma intrigi si sa ma provoci! Ei bine am sa o fac si pe asta, pentru ca tu stii foarte bine ca nu-i pot stopa copilului din mine dorinta de joc.... Treptat am imbracat amandoi camasa unei prietenii sincere si adevarate. Tu ai fost singurul care mi-a aratat ca exista stelute si Bucuresti, nu numai la Bals..... Ai fost mereu langa maine cand visam , si mai mult decat atat m-ai ajutat sa dau aripi viselor. Si toate astea neconditionat....desi la prima vedere nu ai parea decat un bou, care se chinuie sa-si atinga un scop. Dar eu stiu ca nu e asa, pentru ca am reusit sa vad dincolo de aparente. Candva mi-ai zis ca nu cuvintele te ajuta sa depasesti momentele grele din viata...ci oamenii!! Ei bine tu ai fost unul din prietenii care au stiut sa ofere o imbratisare la momentul oportun. Am o mare dilema momentan!! Nu sunt eu asa „imposibila” cum ma vad altii, sau faci tu eforturi supraomenesti sa ma suporti? :)) Nu am nimic sa-ti reprosez, am doar multumiri pentru modul incredibil in care ai stiut mereu sa aduci galbenul in viata mea, pentru clipele in care imi stergeai lacrimile, pentru entuziasmul cu care imparteam zambetele…. Tot ce-mi doresc este ca prietenia noastra sa dainuie in timp…..sa impartim sanatosi o ceafa de porc, ) si sa fim alaturi si in momentele critice si in cele de fericire deplina. …..cand nu mai am putere inchid ochii si realizez ca prietenii reprezinta energia mea! Multumesc PS: Sper cel putin ca m-am apropiat de ceea ce mi-ai cerut! Imi cer scuze celor care nu inteleg mesajul textului....de data asta...doar prietenii stiu de ce!!! O zi frumoasa tuturor!
In dimineața asta o prietena m-a rugat sa scriu pe blog...dar nu orice...ci sa scriu depre ea. Sincer vorbind sunt intr-o mare pana de idei (și o sa dau vina pe vreme pentru asta) , dar dorintele pritenilor sunt odine pentru mine. E destul de dificil sa vorbesti despre persoane dragi sufletului tau pentru ca mereu ai tendinta de a deforma realitatea. Am sa incerc sa fiu obiectiva totusi.... Avem in fata imaginea unei fete cu o frumusete naturala venita parca din suflet. O privire patrunzatoare, ochi verzi minunati si buze senzuale.... Un zambet ce ar putea colora si cea mai gri zi din viata ta, si o prezenta ce iti umple sufetul de bucurie fara prea multe eforturi. Asa e EA. Singura ei problema este ca a ascuns atat de bine feminitatea inca acum ii e greu sa o scoata la iveala. (dar pentru asta ma ai pe mine ;) Tot ce trebuie sa stii, draga mea, e ca primavara incepe cu tine! Stiu ca esti constienta ca fiecare femeie isi poate exprima frumusetea sufletul ei in felul ei specific-prin dans, prin muzica, prin poezie, prin gesturi armonioase... trebuie sa arati toturor cat de bine stapanesti aceasta "arta"...pentru ca este intr-adevar o arta- arta de a fi femeie! Nu renunta niciodata la nimic...oricat de imposibil ti se pare, prin perseverenta o sa ajungi la un rezultat multumitor. Nu astepta niciodata nimic de la oameni, pentru ca numai asa o sa ai parte de surprize placute. Stiu ca am mai discutat despre asta dar o sa detaliez putin. In momentul in care ai anumite asteptari de la o persoana, aceasta te poate dezamagi foarte usor , pentru ca noi avem tendinta de a iubi un om asa cum vrem noi sa fie, nu cum e de fapt...si plangem apoi pe marginea iluziilor pierdute. Asa ca mai bine...fara asteptari. In felul asta te surpinde placut orice gest dragut, orice vorba spusa cand trebuie, orice zambet venit la momentul oportun. Zilele trecute imi zicea un prieten ca atunci cand nu astepti nimic de la un baiat, este foarte mare probabilitatea sa te indragostesti de el. Tind sa cred ca are dreptate si te incurajez sa faci asta. A refuza sa iubesti este un gest de lasitate. Ai o singura viata....o singura data in viata ai 20 de ani.... iar dragostea este sentimentul care iti da putere, curaj, dorinta... Uita-te mereu in oglinda cu admiratie....si ai mereu incredere in fortele tale....si ce e cel mai important : doreste-ti de la viata cat mai mult si tot ce e mai bun! Imi vin acum in minte niste vorbe copilaresti care imi pare esentiale atunci cand mai primesti si palme de la viata...."o fata desteapta saruta , dar nu iubeste .... asculta , dar nu crede ....si pleaca inainte de a fi dezamagita" Cat adevar, nu!!?? Sunt multe lucruri pe care vreau sa ti le zic...dar raman intre noi! Mai citeste si postit-urile pe care ti le-am lipit in seara aia! NU! Nu tre sa le citesti, aplica-le! In incheiere....nu stiu ce ai vrut sa scriu despre tine si nu e nici soare afara care sa-mi incarce "bateriile inspiratiei".....asa ca ai grija de tine...FEMEIE! :)) PS: “Sa stii ca esti femeie, sa te bucuri de asta, sa ii lasi si pe altii sa imparta cu tine aceasta cunoastere, aceasta bucurie, n-are nici o legatura cu insusirile sexuale evidente. O femeie care simte ca are farmec, il va avea si in realitate.” (Claire Rayner)
.....sunt obosita. Si fizic si psihic. Sesiunea de iarna este aproape incheiata si eu am ramas cu multe restante la somn si distractie. A trecut repede dar fost intensa, Stiu ca o sa vina vremea ca regret ceea ce acum detest, dar simt sa nu mai pot. Am o adevarata repulsie pentru tot ce inseamna cursuri sau carti.... ...si totusi, ce a fost mai greu a trecut. Acum cand privesc in urma ma amuz teribil de scuzele pe care le gaseseam ca fac o mica pauza ....de pofta nebuna de mancare sau de cafelele care ma agitau extrem. Ma apuca rasul cand imi amintesc noaptea de 31-1....cand nu am dormit deloc si eram totusi asa de entuziasmata de un examen ce urma sa-l pic. Dar am fost consecventa....pana in ultima clipa am invatat....pana la 7: 20 . Era funny sa le vad fetele colegelor mele in fiecare dimineata...Deiutza zambea mereu obosita (de la indragostela i se trage), Ramona era fie nervoasa, fie se plangea ca nu stie nimic (ca in final sa ia note mai mari ca noi)....iar eu eram.....nush...asta tre' sa zica fetele , Eu erau EU . Simt o usoara nostalgie cand povestesc lucrurile astea, pentru ca imi dau seama ca trece timpul si nu o sa mai pot retrai aceste clipe..... Imi place sa cred ca a ramas totusi ceva in urma noastra....si daca nu in urma, macar in creierase. Gata!! ultima strigare....sa invatam la EIA..pe curand
Cine a spus ca povestile sunt doar pentru copii?? GRESIT!!! Eu as zice ca povestile sunt doar pentru adulti si am sa-mi motivez raspunsul. Copii stiu oricum sa viseze...., adultii sunt cei care au nevoie de sperante si vise. Azi simt ca traiesc in reluare. Ca sunt un personaj care respira prin intermediul unei benzi de poveste fara culoare. De multe ori, banda se incurca si imi doresc pixul care sa invarta banda la loc...sa gasesc posibilitatea continuarii povestii....Uneori banda se incurca atat de tare, incat imi pare ca nimeni n-o sa mai reuseasca niciodata sa-i dea de capat. In loc sa-mi ingustez orizontul si sa-mi simplific sufletul, am ales sa primesc tot mai multa durere, pentru ca astfel sa ajung la capat, si sa-mi gasesc linistea.Am inteles ca durerea desi ne poate dizolva, dezmembra, dezumaniza, tot ea reuseste in final sa ne aseze, prin propria lupta, in echilibrul cel adevarat. Am fost curioasa sa descopar limitele suportabilului uman , pana in momentul in care am deschis usa, am pasit si am inchis-o dupa mine… Cand ai aparut, toate aceste trairi incerte au disparut fara nicio explicatie. Intr-o clipa am renuntat sa mai plutesc in deriva si m-am decis sa ma las purtata pe valurile unei iubiri nesigure. Nu gaseam nicio logica pentru hotararea mea din acea seara in care m-ai sarutat pentu prima oara, insa, simteam cum sufletu-mi se cufunda linistit ca intr-un bazin cu apa calduta si confuza… Cand astepti, nu-ti folosesti decat puterea de a spera… In amalgamul de sentimeste si contraditii ma tot gandesc la ceea ce-mi place mie cu adevarat. Imi plac oamenii care gresesc, pentru ca sunt cei mai umani dintre toti, imi plac oamenii care zambesc mereu, si mai ales oamenii care ma fac sa zambesc,....imi plac culorile...multe si cat mai vii, imi plac florile galbene, imi place sa fac Taebo, sa rad cu fetele. Imi plac prietenii mei, asa cum sunt ei...buni si nebuni, imi place sa citesc desi nu am timp pentru asta....imi plac melodiile romantice, imi plac inceputurile si orice element de noutate. Imi plac oamenii puternici si ambitiosi, imi plac vanzatorii amabili, imi place natura.....ador sa ma pierd in idei si cuvinte.....imi plac omanii care imi fac pe plac...
Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti... Iarta-i, oricum ....
‘’Sa astepti oricat/ Sa astepti orice, Sa nu-ti amintesti in schimb orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.’’- Octavian Paler
....nu sunt deloc o persoana simpla..din contra!! Firea mea este atat de complicata, si reactiile atat de complexe, incat chiar daca si-ar petrece cineva viata intreaga incercand ca sa ma inteleaga,...nu i-ar fi de ajuns. Regasesc in mine sentimente dintre cele mai contradictorii...acum am sclipiri in privire, iar peste cateva minute adevarate tunete. Simt ca am pierdut prea mult timp.....ca am fost atat de ocupata pana acum sa analizez cum ma percep altii, incat m-am abandonat pe mine. Este foarte important sa te cunosti si sa te intelegi pe tine, pentru a avea forta sa rezisti tuturor incercarilor vietii. Un prieten mi-a dat ocazia sa ma cunosc pe mine!!...sa-mi analizez viata, sa-mi stabilesc prioritati, sa invat sa ma ridic singura cand sunt la pamant, sa invat sa-i respect pe ceilalti si sa am grija sa nu le ranesc sentimentele. (celor care tin cu adevarat la mine) ...Siiiiii am reusit!! Desi mi s-a parut crud si nedrept, simt ca viata mea s-a schimbat. Cand simteam ca nu mai are nici un rost sa traiesc,am constientizat ca mereu trebuie sa ai un ideal de atins, un motiv care sa fie sursa ta de energie pentru o viata frumoasa si implinita. Inainte de a incerca sa-i intelegi pe altii, trebuie sa te intelegi pe tine....Sa ai incredere in tine. ....increderea este ceva de baza in viata noastra, atat in plan profesional, social, cat si sentimental. Raportandu-ma la sentimente, pot spune ca intr-o relatie, increderea este mai importanta decat iubirea... Primul pas este insa increderea in tine!!! Numai asa poti avea incredere in altii... Increderea este totusi cel mai usor de pierdut sau lezat. Aici apare dezamagirea...un alt sentiment profund si dureros! Dar in viata trebuie sa inveti si sa ierti, pentru ca sa gresim e omeneste, si raportandu-ma la asta eu am o vorba "iubeste-ma atunci cand merit cel mai putin, pentru ca atunci am nevoie cel mai mult" :) Dupa ce am fost putin "zdruncinata" am constientizat ca am uitat sa ma bucur de lucrurile simple... Abia acum apreciez cat este de minunat sa mergi....fara directie....printr-o padure, intr-un parc, pe malul unui rau, printre vitrinele magazinelor, prin multimea de oameni de la metrou....pentru ca in fond suntem doar niste calatori prin viata. Nu mi-a placut niciodata efortul, considerand ca totul mi se cuvine, si trebuie sa vina "de-a gata" ! Un exemplu' ar fi mersul pe munte! Imi placea sa merg LA munte.....nu PE munte ;) !! Uram efortul acela al urcarii si acest lucru ma impiedica sa ma bucur de frumusetile naturii. Acum vad totul altfel. Daca as avea de ales intre a merge pe jos, sau cum un mijloc de transport, as opta pentru prima varianta! ....si m-as opri sa fotografiez fiecare floare (galbena) :), fiecare copac ce-mi atrage atentia, fiecare peisaj ce-mi bucura vederea. Parca deja imi simt bucuria ajungerii la destinatie: obosita, dar fericita... Cam asa vad eu viata acum. O calatorie pe munte!!...Fiecare are muntele sau! Cu inaltimi diferite si frumuseti diverse. Ai o singura sansa sa urci, si trebuie sa profiti din plin de ea. Stiu ca e mai comod sa urci cu "telecabina", poti sa admiri si asa frumusetea peisajelor, dar nu cu aceiasi intensitate. Asa ca OPRITI-VA!!! Mirositi o floare, respirati adanc o gura de aer curat, bucurati-va de frumusetea unui lac, de rasul unui copil, de compania unui prieten, de o imbratisare, de o sarutare parinteasca pe frunte, de o vorba inteleapta, de dragostea si prezenta parintilor, , de o prajitura delicioasa, de zambete, de informatii noi, de orice lucru nou care apare in viata voastra. Invatati sa traiti din bucuriile simple...!!!
PS: Va doresc tuturor o viata frumoasa, plina de liniste si pace sufleteasca :)
Consider deșertul minunat!!!...are peisaje mirifice, ascunde taine istorice incarcate de magie, ofera sufletului sentimente inedite si unice.... Te face sa te simți minunat, te surpinde mereu prin noutate, te plimbi intr-un labirint de senzatii profunde...cautandu-i tainele ascunse. Magnific , nu??...dar...pana cand?? Cât o sa reziste organismul acelor temperaturi ridicate??? Adori acele locuri,dar nu e modul de viața pe care ți l-ai dorit. Nu poti să te obișnuiești...atunci ce vei face?? O sa fugi...să cauți sa te răcorești, sa cauti apa si confortul mult dorit. Si pleci...Esti oare fericit?? Nu....pentru ca iti dorești sa fi acolo...iar excursiile nostalgice nu iti sunt permise... O varianta este sa vezi totul un rau necesar, sa faci eforturi supraomenești sa reziști....deși este foarte greu, totul este sa te obișnuiesti!!! Pentru ca nu o sa reusesti niciodata sa transformi un deșert, intr-un teren fertil!!! ps: prietenii stiu de ce :)) (sau vor intelege profunzimea..postarii)
" Stie ce vrea si reuseste cu o putere de nestavilit. Nu se lasa oprita de la o treaba si nu se poate acomoda usor. Daca i se frustreaza viata sentimentala devine razbunatoare si destructiva. O femeie scorpion inselata este un dusman periculos. Nici o alta femeie nu este mai furioasa decat ea. Daca vrea sa se razbune nu are scrupule. Nu vrea decat razbunare si degradarea adversarului. Gelozia este greseala ei cea mai mare. Asteapta de la un amant admiratie toatala. Gaseste rivale si intrigi acolo unde nu sunt. Daca partenerul ei discuta intr-o societate cateva clipe cu o femeie se crede deja tradata si reactioneaza ca atare. Nu este tipul de femeie care se face ca nu vede, ea devine de o furie razbunatoare. Dispretuieste slabiciunea si pe cei care cedeaza din slabiciune, pentru ei are doar mila. Cine vrea sa stea langa ea trebuie sa inghita multe. Cand este bine dispusa isi trateaza prietenii domestic. Cand te desparti in cearta de ea nu incerca sa-i dai telefon a doua zi, de parca nimic nu s-a intamplat. Ai avea impresia ca esti gresit cuplat. Intr-un punct poti fi sigur - ii este credinciasa barbatului pe care il iubeste, si acestuia ii aduce sacrificii. Daca un barbat o ajuta si o intampina la jumatatea drumului, ea ii va apartine pe veci. Este o amanta devotata care isi apara partenerul. Lupta pentru el si nu se intereseaza de gura lumii. El, insa, nu are voie sa fie instabil caci nu-l va ierta niciodata. Casatoria cu ea - daca-ti poti imagina iadul si raiul impreuna. Alta cale de mijloc nu exista. Este zodia cea mai extremista. Este o femeie de stil mare, cei slabi mai bine sa o ocoleasca. Ea ar putea scrie o carte despre cum trebuie sa se poarte sau sa se miste, sa vorbeasca sau sa arate o femeie atunci cand vrea sa cucereasca un barbat. In ea innoata dorinta dupa placere si doar un barbat lipsit de libidou poate sa i se impotriveasca. Daca intalneste un barbat atractiv, stie cum sa-l scoata din turma, sa-l inebuneasca intr-atat incat el sa nu mai doreasca alta femeie. Nu ar fi bine sa i sa impotriveasca. Chiar daca nu este frumoasa, in ochii ei exista ceva irezistibil, hipnotic."
