Moare cate putin

Moare cate putin cine se transforma in sclavul
obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
... cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui
vartej de emotii, acele emotii care invata ochii
sa staluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza
sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;
cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si
detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si
cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca
"a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.
Totul depinde de cum o traim...

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti asta in fiecare zi...

– Pablo Neruda

This is pure love ?!

Staying in love with someone even if you know you can't be together in future is like standing in rain and you know you will be sick but still you stand.

Când schimbi felul în care privești lucrurile, lucrurile pe care le privești se schimbă :-)

http://www.youtube.com/watch?v=3MYClbxTv4A&feature=share

simt ca am crescut putin :-)

Azi am facut 23 de ani. Nici nu stiu cand s-a intamplat asta. Sunt dezamagita de unele persoane si placut surprinsa de gesturile altora.

O sa trasform durerea in experienta si o sa merg mai departe! La multi ani mie :-)

Despre iubire….in diferitele ei forme

La inceput am iubit glasul suav al mamei. Nu eram constienta de prea multe, dar sunt sigura ca ma linistea si ma facea sa ma simt protejata si iubita.
Nu-mi amintesc foarte multe lucruri din copilaria mea, dar stiu ca am crescut iubind natura, respirand aer proaspat si miresme de flori din gradina bunicilor, jucandu-ma in tarana, alergand dupa fluturi pe camp si iubind orice forma de viata….
Am crescut cunoscand traditiile, invatand sa respect si sa zambesc la soare.
Dupa parinti, bunici, rude si natura….l-am iubit pe Mos Craciun. Retraiesc si acum acele emotii puternice ce ma cuprindeau in ajun. Eram speriata si fericita in acelasi timp. Tremuram de emotie cand se deschidea poarta , si cand il vedeam in holul mare din casa bunicilor.
Eram nerabdatoare sa-i spun poezia, pe care o repetam la nesfarsit cu cateva zile inainte. Iar momentul in care desfaceam cadourile era ceva mai presus de cuvinte. Il petreceam cu tristete la poarta si il priveam pana disparea pe ulița.
Apoi am ajuns la gradinita, unde o iubeam pe doamna educatoare. Era, si inca este, o femeie frumoasa, mereu aranjata, cu un zambet in privire ce stergea orice teama de necunoscut. Daca "doamna" zicea ceva, nu era nimic mai presus de spusele ei.
Cred ca aici au aparut si primele sentimente de iubire, fata de un baiat. Se manifestau ciudat. Ne jucam, apoi in secunda doi ne certam. Ne alergam prin clasa, imi mazgalea caietul….
Povestea continua si la scoala, in primele 4 clase. Daca imi amintesc bine, tot pe baiatul de la gradinita l-am placut, pana in clasa V-a . Acum realizez ca am fost constanta in iubire.
La gimnaziu il placeam pe colegul meu de banca….dar cred ca asta este un caz majoritar.
Primele emotii puternice pentru un baiat au fost in clasa a VIII-a , il cunoscusem la onomastica unei prietene. Brusc am renuntat la papusile cu care m-am jucat deci pana la 14 ani, si am dat libertate flurturasilor ce-mi alergau prin stomac.
Asta ar fi un scurt rezumat al iubirilor mele….cronologic vorbind. Dupa varsta de 14 ani, lucrurile au inceput sa se coloreze altfel, si sa capete alte intensitati.

To be continued...

Once more. This time, with feelings.

Dragostea este ca un zambet, niciodata nu are valoare daca n-o daruiesti.

Azi m-am trezit cu o dilema : de ce ne e greu sa spunem “te iubesc” ? Nu sunt sentimentele asa de mari, incat sa le rostim in cuvinte, sau sentimentele sunt mai presus de cuvinte, iar acestea din urma devin nule in raport cu ce simtim ?

Poate e vorba de emotie. Sau de timiditate. Sau teama ca sentimentul nu e impartasit.
“Te iubesc” este fara doar si poate o promisiune cu inima pe care o faci celui de langa tine. Ce promiti ? Ca atunci cand se uita la tine, se vede pe el…intreg. Promiti sa-l sprijini, sa-l completezi, sa-i aduci zambete si sclipiri in privire, sa-i fii priteten, amant, critic. Promiti sa-I dai increderea ta, gandurile tale, mangaieri , liniste si pace sufleteasca.
Daca ma gandesc mai bine, cred ca e ideal sa zici “te iubesc” odata cu persoana iubita. Sa fie un fel de orgasm simultan. Greu de atins, dar nu imposibil.
Cum si cand sa zici te iubesc? Ca prima data, la prima ora a diminetii, la cea mai tarzie ora din noapte. La metrou, intr-o seara minunata cu cer instelat, in cele mai neobisnuite situatii, si in cele mai neasteptate momente.

Eu cred ca am sa spun asta in taceri multe. Sau in soapte pline de intelesuri. Pe o banca in parc, la o cafea, sau asa….aiurea. Oricum nu conteaza.

Apoi te sarut. E liniste…..

Fericirea este un fluture, care, atunci când este urmărit, este întotdeauna la un pas de a fi prins, dar dacă stai liniştit, se poate aşeza pe tine. Mare dreptate avea Nathaniel Hawthorne cand a zis asta. Acum cred ca iubirea e peste tot, trebuie doar sa vezi scanteia si sa ai curaj, putere si speranta sa o dezvolti. Si putin noroc. Ma vad in postura in care am vise, adun sperante si incerc sa transform visele in realitate. E momentul in care privesti o persoana in ochi si ai puterea sa crezi si sa speri ca totul e posibil. E momentul in care esti mai puternic cand cineva iti zambeste si mai destept pentru ca are incredere in tine. Momentul in care un fior iti cutremura toata fiinta, o imbratisare iti umple sufletul de fericire si un sarut te indeamna usor la pacat. Cred in continuare cu tarie ca increderea, comunicarea si respectul sunt cei mai importanti factori intr-o relatie, si ma bucur ca pot profita de aceste valori. Plina de entuziasm si hotarare profit de undele de fericire din viata mea :)

Daca tac nu este pentru ca tu ai dreptate ... ci pentru ca nu mai am chef sa iti raspund : oricum crezi ce vrei :)

Change the perspective before the perspective changes you.

Vrei soare, soare-ti voi da !

Azi nu e loc de tristeti si suparari. Azi ZAMBESC. Din tot sufletul.
Labirintul sufletului are multe locuri ascunse. Patrund locuri noi si descopar alta forma a sentimentelor. Ceata dispare : a rasarit soarele ! Ii doresc sa stea cat mai mult si sa petrecem impreuna clipe minunate. Mereu, cu el :)

N-am fost niciodata proasta, am fost indragostita.

Era prea multa durere in sufletul ei de copil, si....din pacate isi da seama ca viata e dincolo de aparente, si dincolo de ceea ce cred altii despre tine.
Dincolo de ceea ce vrei si afisezi prin gesturi, zambete sau lacrimi.
A auzit ca nu exista greseli, ci doar lectii, pe care le repeti pana reusesti sa le inveti. A tot repetat lectia.
Cu gandurile ravasite, se vade din nou in fata unei deziluzii.
Nu stiu de ce vorbesc la persoana a-treia. Un prieten mi-a zis candva, ca primul pas pentru a depasi o stare, e sa indentifici si sa recunosti cauza.

Poate ca o rochita trendy si o pereche de pantofi cu toc inalt te pot face sa arati mai supla, mai stralucitoare si sa sorbi priviri pline de admiratie, insa nu te fac mai fericita. Nu vindeca niciodata ranile sufletului. Din pacate.

Ce pot face sa te alung dulce greseala.. cand tot ce vreau este sa ma invalui cu a ta imperfectiune si sa fugim departe de perfectiunea iubirilor din jur?

Am invatat ca o iubire poate fi cladita pe orice.. atata timp cat amandoi dorim sa reziste, sa invete, sa accepte, sa invinga..

Gresesc din nou si ma intorc cu aceiasi pasi pe care i-ai vazut odata departandu-se.. cu acelasi zambet ascuns, inocent, perfid si dulce.. cu aceeasi iubire mascata si ganduri stampilate de stafiile trecutului..

Ma intorc din pura placere si dura curiozitate.. cu acelasi parfum invelit in povesti picante.. cu vechi concluzii muscate de timp, dar cu noi pacate bine rumenite ce au fost deja scoase din cuptorul constiintei mele..

Ma intorc cu speranta ca o sa te intorc inca o data...dar cu dorinta de vindecare.

Cum sa imi aspir definit nevoia de tine daca tu faci mereu dezordine avand nevoie de mine?
Te-am iubit pana la disperare, cu dispret si pasiune...cu o ura arzatoare si dorinta de a avea mai mult. Mai mult chiar si decat ceea ce reprezentai tu. Te-am construit perfect in imaginatia mea, si ti-am iubit defectele omenesti. Am depasit pragul suportabilului uman, de dragul tau. Am renuntat la orice forma de incapatanare sau orgoliu. Incerc sa ma va vad prin ochii tai...cum sa nu te saturi de caldura daca eu te sufoc cu un adevar pe care nu-l accepti?

DAR eu nu sunt asa ! Sau cel putin nu eram. Realizez ca din albina cu acul pregatit de atac am ajuns fluture romantic. Am trait o poveste perfecta cu fisuri mari.. care nu puteau fi niciodata reparate... Fisurile m-au facut iar albina...

Sunt iubiri care te inalta si te ingenuncheaza.. sunt iubiri pe care nu le poti uita, dar nici nu le mai poti accepta.. Ma intreb insa daca dupa o iubire mare mai poate veni una la fel de mare...?

Profesional imi merge bine, in secret ... :)

Hop Tzop, a venit un nou an. L-am asteptat cu sperante in suflet, cu nerabdarea unui nou inceput, cu emotiile aferente acestuia, cu tot felul de probleme, unele intameiate, altele nu.
Si daca am asteptat bine, bine am gasit...cel putin pana acum :). Dar cand ajung seara obosita acasa, stau si ma intreb daca sunt cu adevarat multumita de fericirea mea. Daca nu ar fi fost mai bine sa pot sa o impart cu persoanele dragi mie.. :(
Si aici intervine o umbra de tristete, dar o intampin cu un zambet si incerc sa o alung.
O sa fie bine, pentru ca trebuie sa fie bine. O sa fie bine pentru ca maine e o noua zi, si mai ales pentru ca daca tu ai fi acum cu mine, am zambi impreuna :)