Raport al registrului meu afectiv...

Mi se intampla adesea sa aberez....sa ma scufund in vise atat de tare, incat sa-mi ignor existenta. Sa fac scenarii, sa reusesc sa fiu si protagonista care se cufunda intr-o suferinta teribila, SI cea care pluteste pe aripile extazului.
Usor, ma indepartez intr-o maniera stranie de lucruri si persoane.
Nu-mi mai aud ceasul dimineata, inca nu mi-am invatat orarul de la facultate...a venit primavara si aproape nu am observat.
Am senzatia ca traiesc din secvente si exclusiv pentru continuari. Uneori lipsesc din viata mea...sau viata mea lipseste.
Am inceput sa traiesc pentru activitati, scopuri si orgolii prostesti. Si m-am abandonat pe mine....
Mi-am refuzat orice gram de placere, tandrete, mi-am abandonat entuziasmul si inocenta cu care mai ieri construiam castele de fericire...
Interpretez cuvinte si taceri.....
Ma gandesc cum ar fi aratat lumea daca nu ar fi existat durerile, dorurile, gandurile....si asta pentru ca adesea mi se intampla sa simt unele lucruri, sa le intuiesc...dar sa nu le pot da forma!
Sunt totusi om si invat. Dintr-o zi banala, dintr-o singura experienta, dintr-o simpla discutie, dintr-o confesiune, sau dintr-o durere.
Toate intamplarile sunt randuri ce sunt menite sa formeze o poveste....cu intelesuri profunde si ascunse. Desi pare simplu, e mare lucru sa le poti descifra...deci fericiti cei ce resesc.
Incerc sa inteleg fapte si intamplari, si am renuntat in a intelege oamenii...mi-am dat seama ca e inutil.
Nu pot totusi sa trec indiferenta pe langa persoane care se complac in anumite situatii pentru ca "am ales un drum si trebuie sa-mi vad de el".
Daca drumul e numai pietre si gropi, si nu-ti face placere sa mergi pe el...de ce nu cauti verdeata si flori??
De ce sa nu luptam pentru niste sentimente, dorinte, ganduri ascunse?
Ne e frica de esec sau nu ne dorim suficient?
Cum scapam de intrebarea ce-ar fi fost daca...??
.....Sunt incapabila sa-mi definitivez sentimentele si trairile.
Tot ce stiu e ca in zile de ceata, in zilele cu frig si ploi...ma gandesc la tine...si timpul sta si el sa-si aminteasca.
Dar toate visele isi au la un moment dat sfarsitul.....in afara de cele care se implinesc.
Nu te gandi ca e doar o etapa, sau un episod dintr-o poveste neterminata. Cateodata e important sa-ti si termini povestile.
Apreciez totusi sinceritatea! Minciuna nu are loc in ecuatia vietii mele.
Totul e trecator....

Offff doamne!! E incredibil cum reusesti tu mereu sa ma intrigi si sa ma provoci! Ei bine am sa o fac si pe asta, pentru ca tu stii foarte bine ca nu-i pot stopa copilului din mine dorinta de joc....
Treptat am imbracat amandoi camasa unei prietenii sincere si adevarate. Tu ai fost singurul care mi-a aratat ca exista stelute si Bucuresti, nu numai la Bals.....
Ai fost mereu langa maine cand visam , si mai mult decat atat m-ai ajutat sa dau aripi viselor.
Si toate astea neconditionat....desi la prima vedere nu ai parea decat un bou, care se chinuie sa-si atinga un scop. Dar eu stiu ca nu e asa, pentru ca am reusit sa vad dincolo de aparente.
Candva mi-ai zis ca nu cuvintele te ajuta sa depasesti momentele grele din viata...ci oamenii!! Ei bine tu ai fost unul din prietenii care au stiut sa ofere o imbratisare la momentul oportun.
Am o mare dilema momentan!! Nu sunt eu asa „imposibila” cum ma vad altii, sau faci tu eforturi supraomenesti sa ma suporti? :))
Nu am nimic sa-ti reprosez, am doar multumiri pentru modul incredibil in care ai stiut mereu sa aduci galbenul in viata mea, pentru clipele in care imi stergeai lacrimile, pentru entuziasmul cu care imparteam zambetele….
Tot ce-mi doresc este ca prietenia noastra sa dainuie in timp…..sa impartim sanatosi o ceafa de porc, ) si sa fim alaturi si in momentele critice si in cele de fericire deplina.
…..cand nu mai am putere inchid ochii si realizez ca prietenii reprezinta energia mea! Multumesc
PS: Sper cel putin ca m-am apropiat de ceea ce mi-ai cerut! Imi cer scuze celor care nu inteleg mesajul textului....de data asta...doar prietenii stiu de ce!!!
O zi frumoasa tuturor!