joi, 29 octombrie 2009

anii.....


Se apropie o zi foarte importanta pt mine....un moment pe care nu-l astept deloc, pe care, daca as putea, l-as sterge din calendarul vietii. Da..este vorba de ziua mea de nastere. Frumoasa varsta de 20 de ani...la care oricine ar vrea sa ramana pe veci, trebuie sa o las in urma... Facand o recenzie la ce am facut pana acum, ajung la concluzia ca am facut de toate si nimic. Am iubit, suferit...am ranit, am fost ranita, am pierdut prieteni, am castigat noi prietenii.
Nu-mi vine sa cred cum au trecut toti acesti ani peste mine, fetita rasfatata si crescuta in puf. Azi peretii camerei sunt de un alb imaculat….unde e rozul de alta data??? Unde sunt jucariile care pana ieri imi invadau privirea la orice pas?? Sunt acasa….departe in cutii uitate in sifonier…acolo sunt si anii copilariei cu amintiri..in sertare bine inchise. Am fost un copil cuminte (sper ca ai mei sunt de aceiasi parere)….si fericit! Imi aduc aminte ca atunci cand aveam 7 anisori mama m-a intrebat ce vreau sa-mi aduca Mos Craciun. I-am spus ca nu am ce sa-mi mai doresc….si eram chiar foarte suparata…ca nu stiu ce sa-i scriu “mosului”.Acum vad cu totul diferit acel moment. Imi dau seama ca am niste parinti extraordinari, care mi-au oferit tot ce voiam…Multumesc mami. Multumesc tati.
Dar acum fetita a crescut, are responsabilitati….s-a lovit de primele incercari ale vietii. Primul soc a fost in anul I de faculate, cand a trebuit sa ma trezesc dimineata si sa-mi pregatesc singura micul dejun….nu mai erau mami sau tati sa mi-l aduca la pat! Si apoi totul incepuse sa fie altfel…. Dar copilul, incapatanat din fire, a ridicat fruntea, a invatat ce face un reseu, ce inseamna paturi suprapuse, baie pe hol…..A invatat ca trebuie sa munceasca, respectandu-si totusi conceptia despre munca”sa fie de drag, nu de nevoie”.Am avut noroc la acest capitol….desi am intalnit foarte multi oameni rai, am intalnit si oameni minunati si adevarati profesionisti (multumiri Mirunei)…..La facultate m-am lovit de un zid destul de dur….multe materii de real, dar am trecut cu bine  Pe parcursul facultatii mi-am dat seama ca lumea de la capitala e mult mai rea decat cei de la mine de acasa, ca adevaratii prieteni sunt cei vechi (si nu tot timpul) . Am vazut k din cele mai “ciudate” intamplari poti cunoaste oameni importanti pentru tine. …si lista poate continua.
A venit si ultimul an de facultate, care stiuu…o sa treaca extraordinar de repede, dar sper sa treaca repede si bine pentru ca am multe asteptari de la viitor, de la mine…..
Sunt multe lucruri pe care le apreciez la mine. Si da, modestia o sa o las la usa de data asta. Imi place ca am ramas la fel de ambitioasa si de hotarata, de curajoasa ….usor obraznica, imi place ca ma uit in oglinda in acelasi stil narcisist, imi place ca sunt mereu vesela si optimista. Dar ce imi place cel mai mult este faptul ca datorita oamenilor care au incredere in mine, am reusit sa capat si eu mai multa, si asta mi-a facut foarte bine. Pentru asta trebuie sa-i multumesc lui Mihai :)
Nu-mi place ca sunt la fel de razbunatoare si rautacioasa….dar asta uneori.
Si ce detest cel mai mult este faptul ca de obicei ii ranesc tocmai pe cei care tin cel mai mult la mine…..la asta promit sa lucrez intens pe viitor.
Acestea fiind spuse, nu am decat sa ma apuc de proiectele pentru maine….si sa ma bucur de cele cateva zeci de ore….in care mai am 20 de ani! :)


joi, 22 octombrie 2009

Emancipare...sau doar prostie?

In ziua de azi toata lumea…s-a emancipat ! O falsă mimare a eleganţei în exprimare, ii pune pe cei mai multi dintre noi în situaţia de „servitori” ai meselor la care de fapt sunt serviţi. Parcă nimeni nu mai mănâncă, toată lumea „serveşte”. Asta în condiţiile în care unul dintre sensurile de bază pentru „a servi” se referă la acţiunea, citez, de „a pune, a aduce la masă mâncare, băutură; a prezenta cuiva o mâncare ca să ia din ea, a trata pe cineva cu ceva; a da să mănânce”. Abia a te servi înseamnă a-ţi lua singur ceva de mâncare. O gazdă bună „serveşte masa” invitaţilor săi. Pentru că dacă povesteşti cuiva că „ai servit o masă excelentă la X”, un interlocutor mai... cititor de DEX ar putea să se mire nu atât de „nesimţirea” gazdei care te pune la treabă, cât de lăudăroşenia-ţi suspect.
In alta ordine de idei , am senzaţia că nimeni nu mai observă comicul situaţiei. Pentru toată lumea „a servi ceva” a ajuns să fie sinonim cu „a mânca ceva”, e drept, la concurenţă serioasă, cu „a consuma”. Că şi „a consuma” e combinat cu toate fripturile, ciorbele, grătarele şi supele... Şi o fi „a consuma” sinonim cu „a mânca”- scrie negru pe alb în DEX, de altfel – dar nimeni nu consumă şi nimeni nu serveşte un codru de pâine, ci îl mănâncă pur şi simplu sau îl înfulecă, depinde de cât de mare e foamea...

Poezie preferata :)

"Cand totul iti pare lipsit de culoare si fara scapare,
Priveste spre Soare.
Cand sufletul ti-l usucă amar o tristete nouă,
Doreste-ti sa plouă.
Cand nu-ti mai auzi de tristete nici gandul,
Asculta doar vantul.
Cand tot ce-i parfum de femeie te doare,
Miroase o floare.
Cand nimic din toate acestea nu te-a potolit,
Te-ai indragostit..."

autor: Mihai Nita

stiu ca stii ca stiu ca stii...si mai stiu....:)))

Cine nu stie si nu stie ca nu stie, e prost: OCOLESTE-L!!!
Cine nu stie, si stie ca nu stie e neinvatat: INVATA-L!!!
Cine stie, si nu stie ca stie, e adormit : TREZESTE-L!!!
Cine stie, si stie ca stie, e intelept: ASCULTA-L!!!

Studiu – DRAGOSTE - Te iubesc... din tot creierul



Daca tinem la proprietatea termenilor, ar trebui ca expresia ”te iubesc din toata inima” sa fie inlocuita cu expresia ”te iubesc din tot creierul”. toata lumea percepe inima ca fiind centrul iubirii, insa din punct de vedere neurologic, centrul iubirii este creierul, iar o echipa de neurologi americani a anuntat descoperirea circuitului neurologic al iubirii, explicand biologia acestui sentiment prin interactiunea dintre imagini formate pe creier, hormoni si gene.
Aceste descoperiri se aplica atat pentru cei indragostiti de putin timp, pentru cei ce se iubesc de o viata dar si pentru cei ramasi cu ”inima” franta dupa despartirea de persoana iubita. ”Dragostea are o un fundament biologic si am reusit sa descoperim o serie de mecanisme importante care alcatuiesc aceasta baza”, a precizat Prof. Larry Young de la Centrul national Yerkes de Studiu al Primatelor din cadrul Universitatii din Atlanta, coordonatorul echipei de cercetari.

In cazul oamenilor, exista patru mici zone ale creierului care formeaza un asa-numit ”circuit al dragostei”. Echipa de cercetatori a reusit sa identifice aceste regiuni ale dragostei, regiuni ce au nume fara valente romantice - zona ventrala tegmentala (VTA), nucleus accumbens, palidum ventral si respectiv nucleul raphe.

Centrul iubirii este insa in micuta zona in forma de lacrima, ventrala tegmentala. Aceasta regiune se activeaza la oamenii care se indragostesc si ramane aprinsa la cuplurile care se iubesc chiar si dupa 20 de ani.
Am si eu o intrebare!!! Daca tot iubim cu creierul, de ce nu gandim.... cand iubim?:))

Farfuriile care să nu trebuiască vreodată spălate, ci doar... mâncate :)



Milanezul Tiziano Vicentini, în vârstă de 50 de ani, a realizat aceste farfurii special pentru şcoli, dintr-un aluat special cu faină, suficient de dur pentru a rezista în timpul mesei şi suficient de gustos pentru a fi mâncat după aceea. Italianul susţine că ideea i-a venit după ce a observat că şcolile irosesc mulţi bani pe farfurii şi tacâmuri din plastic sau pentru a angaja spălători de vase.

"Farfuriile mele costă câţiva bănuţi şi pot fi mâncate de elevi după masă sau pot fi transformate în mâncare pentru animale", a argumentat Tiziano Vicentini.

he he he!! mie mi se pare o idee faina. Nu e chiar originala, gasim si la noi asa ceva, dar de apreciat este faptul ca o farfurie costa "cativa banuti"...(la noi e foarte costisitor).
... sper ca a gandit-o ca pe o "politica verde" (care ii aduce si un profit ce-i drept) si ca o sa fie destul de raspandit "fenomenul" ...macar din comoditate :)

luni, 5 octombrie 2009

Tot ce se intampla o data, poate sa nu se mai intample niciodata. Dar tot ce se intampla de 2 ori se va intampla cu siguranta si a 3-a oara...





Buna dimineata soare! Aoleu….nu e soare??? Si uite asa constientizez ca s-a terminat si vara asta, si trebuie sa plec din nou la Bucuresti. Nu e ceva nou pentru mine, dar de fiecare data e altfel. Adun in suflet un amalgam de sentimente contradictorii: tristete si bucurie, teama si dorinta…speranta si dezamagire. Timpul a trecut repede si nepasator la dorinta mea de a face dintr-o secunda o vesnicie.Un prieten imi spune sa las sentimentele prezente si sa privesc inainte.
Viitorul este singurul lucru care se promite mereu. Dar prezentul, prezentul cui sa-l lasam? Eu m-am saturat sa mai astept. M-am decis sa iau tot ce se poate lua din prezent, iar pretul pe care sunt dispusa sa-l platesc ma priveste. Cel putin, imi asigur o reusita imediata , mai pretioasa decat o eternitate incerta
Asa ca ridic fruntea si inving emotiile si prezentul. Mananc o gogoasa, beau paharul zilnic de calciu efervescent si caut geamantanele (cat mai multe ). Incepe un nou an din viata mea…sper ca unul mai bun! Pe curand…
PS: pana am terminat de facut bagajele a rasarit si soarele...nu poate sa fie decat un semn bun;)

duminică, 4 octombrie 2009

Lectie de viata!


Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri.C ând ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare de maionezã gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era.
Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat înborcan,. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"!
Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs.
"Acum" a spus profesorul dupã ce hohotele s-au domolit, "as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingile de golf reprezintã lucrurile importante pentru voi, familia, copiii, sãnãtatea, prietenii si pasiunile voastre, si cã dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã."
"Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi, serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte"
"Dacã veti începe cu nisipul," a continuat el "nu veti mai avea unde sã puneti mingile de golf si pietricelele"
"La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine."

*"Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta...... Joacã-te cu copiii, fã-ti controale medicale periodic, iesi în oras la cinã, joacã golf, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv . Ai, în primul rând grijã de mingile de golf, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip." *

Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit "Mã bucur cã întrebi asta,ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten."