Ceata. Plutesc in incertitudini si adevari deformate. Vreau sa castig o lupta, dar n-am putere sa lupt.
Vreau totul si nimic in acelasi timp. Ma afund in activitati, si ma pierd in detalii lipsite de importanta. Traiesc prezentul privind mereu in oglinda trecutului. Merg inainte cu privirea intoarsa si incerc sa evit greselile anterioare. Cand ma plicisesc incerc sa aduc lumina si speranta in locuri din cele mai pustii. Ma abat de la orice drum ma indrepta spre liman, si ma incapatanez sa curat prezentul cu valurile inca tulburi ale trecutului. Trist e ca nu-mi amintesc din trecut oameni sau intamplari, ci suferinta.
Incerc sa ma protejez, construindu-mi o carapace care nu ma caracterizeaza si care-mi slabeste increderea in mine si in ceilalti. Vorbesc despre mine, si nu ma recunosc. Nu, clar nu sunt eu!
