Ma uit pe geam....o atmosfera gri imi pune stapanire pe vedere si imi acapareaza gandurile. Sunt trista. Ma uit pierduta la frunzele copacilor cum plutesc in adierea vantului...uneori usor...alteori alert. As vrea sa fiu si eu o frunza...si atunci cand ma plictisesc in monotonia copacului (arborelui ma scuzati)...sa ma las purtata pe un ritm necunoscut si in locuri necunoscte....sa visez la absolut si sa ma pierd in neant...Sa nu gandesc. Daaaa asta mi-ar placea ce-l mai mult...sa nu gandesc....vai cat mi s-ar simplifica viata! Si sa fac doar ce simt...fara sa ma gandesc la consecinte.
Urasc toamna....imi da niste stari ciudate.......
Stii ca frunza, odata plictisita de monotonia copacului, isi ia zborul.. dar nu se mai poate intoarce niciodata in copac.. si dupa ce zboara cateva secunde... cade pe pamant... si moare..
RăspundețiȘtergere