Raport al registrului meu afectiv...

Mi se intampla adesea sa aberez....sa ma scufund in vise atat de tare, incat sa-mi ignor existenta. Sa fac scenarii, sa reusesc sa fiu si protagonista care se cufunda intr-o suferinta teribila, SI cea care pluteste pe aripile extazului.
Usor, ma indepartez intr-o maniera stranie de lucruri si persoane.
Nu-mi mai aud ceasul dimineata, inca nu mi-am invatat orarul de la facultate...a venit primavara si aproape nu am observat.
Am senzatia ca traiesc din secvente si exclusiv pentru continuari. Uneori lipsesc din viata mea...sau viata mea lipseste.
Am inceput sa traiesc pentru activitati, scopuri si orgolii prostesti. Si m-am abandonat pe mine....
Mi-am refuzat orice gram de placere, tandrete, mi-am abandonat entuziasmul si inocenta cu care mai ieri construiam castele de fericire...
Interpretez cuvinte si taceri.....
Ma gandesc cum ar fi aratat lumea daca nu ar fi existat durerile, dorurile, gandurile....si asta pentru ca adesea mi se intampla sa simt unele lucruri, sa le intuiesc...dar sa nu le pot da forma!
Sunt totusi om si invat. Dintr-o zi banala, dintr-o singura experienta, dintr-o simpla discutie, dintr-o confesiune, sau dintr-o durere.
Toate intamplarile sunt randuri ce sunt menite sa formeze o poveste....cu intelesuri profunde si ascunse. Desi pare simplu, e mare lucru sa le poti descifra...deci fericiti cei ce resesc.
Incerc sa inteleg fapte si intamplari, si am renuntat in a intelege oamenii...mi-am dat seama ca e inutil.
Nu pot totusi sa trec indiferenta pe langa persoane care se complac in anumite situatii pentru ca "am ales un drum si trebuie sa-mi vad de el".
Daca drumul e numai pietre si gropi, si nu-ti face placere sa mergi pe el...de ce nu cauti verdeata si flori??
De ce sa nu luptam pentru niste sentimente, dorinte, ganduri ascunse?
Ne e frica de esec sau nu ne dorim suficient?
Cum scapam de intrebarea ce-ar fi fost daca...??
.....Sunt incapabila sa-mi definitivez sentimentele si trairile.
Tot ce stiu e ca in zile de ceata, in zilele cu frig si ploi...ma gandesc la tine...si timpul sta si el sa-si aminteasca.
Dar toate visele isi au la un moment dat sfarsitul.....in afara de cele care se implinesc.
Nu te gandi ca e doar o etapa, sau un episod dintr-o poveste neterminata. Cateodata e important sa-ti si termini povestile.
Apreciez totusi sinceritatea! Minciuna nu are loc in ecuatia vietii mele.
Totul e trecator....