despre lucruri simple....

....nu sunt deloc o persoana simpla..din contra!! Firea mea este atat de complicata, si reactiile atat de complexe, incat chiar daca si-ar petrece cineva viata intreaga incercand ca sa ma inteleaga,...nu i-ar fi de ajuns.
Regasesc in mine sentimente dintre cele mai contradictorii...acum am sclipiri in privire, iar peste cateva minute adevarate tunete.
Simt ca am pierdut prea mult timp.....ca am fost atat de ocupata pana acum sa analizez cum ma percep altii, incat m-am abandonat pe mine.
Este foarte important sa te cunosti si sa te intelegi pe tine, pentru a avea forta sa rezisti tuturor incercarilor vietii.
Un prieten mi-a dat ocazia sa ma cunosc pe mine!!...sa-mi analizez viata, sa-mi stabilesc prioritati, sa invat sa ma ridic singura cand sunt la pamant, sa invat sa-i respect pe ceilalti si sa am grija sa nu le ranesc sentimentele. (celor care tin cu adevarat la mine)
...Siiiiii am reusit!! Desi mi s-a parut crud si nedrept, simt ca viata mea s-a schimbat.
Cand simteam ca nu mai are nici un rost sa traiesc,am constientizat ca mereu trebuie sa ai un ideal de atins, un motiv care sa fie sursa ta de energie pentru o viata frumoasa si implinita.
Inainte de a incerca sa-i intelegi pe altii, trebuie sa te intelegi pe tine....Sa ai incredere in tine.
....increderea este ceva de baza in viata noastra, atat in plan profesional, social, cat si sentimental.
Raportandu-ma la sentimente, pot spune ca intr-o relatie, increderea este mai importanta decat iubirea...
Primul pas este insa increderea in tine!!! Numai asa poti avea incredere in altii...
Increderea este totusi cel mai usor de pierdut sau lezat. Aici apare dezamagirea...un alt sentiment profund si dureros! Dar in viata trebuie sa inveti si sa ierti, pentru ca sa gresim e omeneste, si raportandu-ma la asta eu am o vorba "iubeste-ma atunci cand merit cel mai putin, pentru ca atunci am nevoie cel mai mult" :)
Dupa ce am fost putin "zdruncinata" am constientizat ca am uitat sa ma bucur de lucrurile simple...
Abia acum apreciez cat este de minunat sa mergi....fara directie....printr-o padure, intr-un parc, pe malul unui rau, printre vitrinele magazinelor, prin multimea de oameni de la metrou....pentru ca in fond suntem doar niste calatori prin viata.
Nu mi-a placut niciodata efortul, considerand ca totul mi se cuvine, si trebuie sa vina "de-a gata" !
Un exemplu' ar fi mersul pe munte!
Imi placea sa merg LA munte.....nu PE munte ;) !!
Uram efortul acela al urcarii si acest lucru ma impiedica sa ma bucur de frumusetile naturii. Acum vad totul altfel. Daca as avea de ales intre a merge pe jos, sau cum un mijloc de transport, as opta pentru prima varianta! ....si m-as opri sa fotografiez fiecare floare (galbena) :), fiecare copac ce-mi atrage atentia, fiecare peisaj ce-mi bucura vederea.
Parca deja imi simt bucuria ajungerii la destinatie: obosita, dar fericita...
Cam asa vad eu viata acum. O calatorie pe munte!!...Fiecare are muntele sau! Cu inaltimi diferite si frumuseti diverse. Ai o singura sansa sa urci, si trebuie sa profiti din plin de ea. Stiu ca e mai comod sa urci cu "telecabina", poti sa admiri si asa frumusetea peisajelor, dar nu cu aceiasi intensitate. Asa ca OPRITI-VA!!!
Mirositi o floare, respirati adanc o gura de aer curat, bucurati-va de frumusetea unui lac, de rasul unui copil, de compania unui prieten, de o imbratisare, de o sarutare parinteasca pe frunte, de o vorba inteleapta, de dragostea si prezenta parintilor, , de o prajitura delicioasa, de zambete, de informatii noi, de orice lucru nou care apare in viata voastra.
Invatati sa traiti din bucuriile simple...!!!

PS: Va doresc tuturor o viata frumoasa, plina de liniste si pace sufleteasca :)