anii.....

Se apropie o zi foarte importanta pt mine....un moment pe care nu-l astept deloc, pe care, daca as putea, l-as sterge din calendarul vietii. Da..este vorba de ziua mea de nastere. Frumoasa varsta de 20 de ani...la care oricine ar vrea sa ramana pe veci, trebuie sa o las in urma... Facand o recenzie la ce am facut pana acum, ajung la concluzia ca am facut de toate si nimic. Am iubit, suferit...am ranit, am fost ranita, am pierdut prieteni, am castigat noi prietenii.
Nu-mi vine sa cred cum au trecut toti acesti ani peste mine, fetita rasfatata si crescuta in puf. Azi peretii camerei sunt de un alb imaculat….unde e rozul de alta data??? Unde sunt jucariile care pana ieri imi invadau privirea la orice pas?? Sunt acasa….departe in cutii uitate in sifonier…acolo sunt si anii copilariei cu amintiri..in sertare bine inchise. Am fost un copil cuminte (sper ca ai mei sunt de aceiasi parere)….si fericit! Imi aduc aminte ca atunci cand aveam 7 anisori mama m-a intrebat ce vreau sa-mi aduca Mos Craciun. I-am spus ca nu am ce sa-mi mai doresc….si eram chiar foarte suparata…ca nu stiu ce sa-i scriu “mosului”.Acum vad cu totul diferit acel moment. Imi dau seama ca am niste parinti extraordinari, care mi-au oferit tot ce voiam…Multumesc mami. Multumesc tati.
Dar acum fetita a crescut, are responsabilitati….s-a lovit de primele incercari ale vietii. Primul soc a fost in anul I de faculate, cand a trebuit sa ma trezesc dimineata si sa-mi pregatesc singura micul dejun….nu mai erau mami sau tati sa mi-l aduca la pat! Si apoi totul incepuse sa fie altfel…. Dar copilul, incapatanat din fire, a ridicat fruntea, a invatat ce face un reseu, ce inseamna paturi suprapuse, baie pe hol…..A invatat ca trebuie sa munceasca, respectandu-si totusi conceptia despre munca”sa fie de drag, nu de nevoie”.Am avut noroc la acest capitol….desi am intalnit foarte multi oameni rai, am intalnit si oameni minunati si adevarati profesionisti (multumiri Mirunei)…..La facultate m-am lovit de un zid destul de dur….multe materii de real, dar am trecut cu bine  Pe parcursul facultatii mi-am dat seama ca lumea de la capitala e mult mai rea decat cei de la mine de acasa, ca adevaratii prieteni sunt cei vechi (si nu tot timpul) . Am vazut k din cele mai “ciudate” intamplari poti cunoaste oameni importanti pentru tine. …si lista poate continua.
A venit si ultimul an de facultate, care stiuu…o sa treaca extraordinar de repede, dar sper sa treaca repede si bine pentru ca am multe asteptari de la viitor, de la mine…..
Sunt multe lucruri pe care le apreciez la mine. Si da, modestia o sa o las la usa de data asta. Imi place ca am ramas la fel de ambitioasa si de hotarata, de curajoasa ….usor obraznica, imi place ca ma uit in oglinda in acelasi stil narcisist, imi place ca sunt mereu vesela si optimista. Dar ce imi place cel mai mult este faptul ca datorita oamenilor care au incredere in mine, am reusit sa capat si eu mai multa, si asta mi-a facut foarte bine. Pentru asta trebuie sa-i multumesc lui Mihai :)
Nu-mi place ca sunt la fel de razbunatoare si rautacioasa….dar asta uneori.
Si ce detest cel mai mult este faptul ca de obicei ii ranesc tocmai pe cei care tin cel mai mult la mine…..la asta promit sa lucrez intens pe viitor.
Acestea fiind spuse, nu am decat sa ma apuc de proiectele pentru maine….si sa ma bucur de cele cateva zeci de ore….in care mai am 20 de ani! :)